Când toamna se lasă peste livezile Greciei, e semn că începe din nou recolta de măsline.
Măslinele verzi sunt culese în septembrie și octombrie, iar cele negre, mai târziu, între noiembrie și ianuarie, atunci când soarele e blând, iar aerul miroase a pământ reavăn și a frunze zdrobite.
O poveste veche cât lumea
Măslinul crește în Mediterană de când lumea.
Se spune că prima sămânță de măslin a căzut din paradis chiar pe mormântul lui Adam, ca un dar al lui Dumnezeu pentru oameni.
În mitologia greacă, Heracle ar fi adus primul măslin în Elada și l-ar fi plantat la Olympia.
De acolo s-a răspândit în toată Grecia. Un arbore care a devenit, cu timpul, simbolul abundenței, păcii și renașterii.
De altfel, măslinul apare peste tot: în Biblie, în Coran, în legende.
Era considerat un dar sfânt, iar uleiul de măsline era cea mai curată formă de lumină, folosit pentru candele, ritualuri și vindecare.
De la fenicieni la romani, și mai departe
Fenicienii și grecii i-au învățat pe romani să cultive măslinele.
Istoricul Plinius cel Bătrân scria despre peste 15 specii de măslini, fiecare cu scopul său: lemnul pentru vase și mobilier, fructele pentru hrană, ritualuri, parfumuri și unguente.
Frunzele de măslin erau folosite în leacuri, iar astăzi extractul lor e recunoscut pentru proprietăți antibacteriene și antiinflamatoare.
Dar adevărata comoară rămâne uleiul extravirgin - baza dietei mediteraneene și, probabil, cea mai curată grăsime pe care o poți consuma.
Copaci care sfidează timpul
Unii măslini din Grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor din Ierusalim, au peste 2.000 de ani.
Îți imaginezi? Au fost acolo când lumea arăta altfel, dar tot dau rod.
Culoarea măslinelor, de la verde-gălbui până la violet sau negru, depinde de cât de coapte sunt.
Cu cât sunt mai întunecate, cu atât au fost lăsate mai mult pe ramură, sub soare.
Cum devine măslina comestibilă
Proaspătă, măslina e prea amară pentru a fi mâncată.
De aceea, este „curată” prin mai multe metode:
- uscare în sare (dry-curing) – cum sunt și Stafidates, măslinele stafidate din Grecia;
- curățare în leșie sau cenușă de lemn – un proces alcalin vechi de secole;
- curățare în saramură – care transformă zaharurile naturale în acid lactic, dând măslinelor aroma aceea subtilă;
- sau în apă proaspătă, schimbată zilnic, pentru a scoate amăreala.
Uneori, fermierii greci le lovesc ușor cu ciocanul, doar cât să grăbească procesul de maturare.
După ce sunt pregătite, măslinele pot fi conservate în ulei, oțet, sau amestecate cu usturoi, oregano, țelină și ardei iute.
În Grecia, le găsești la fiecare masă: în salate, în meze, lângă o felie de brânză feta și o bucată de pâine rustică.
Soiuri faimoase, gusturi inconfundabile
Cea mai cunoscută e, fără îndoială, măslina Kalamon (Kalamata), din Peloponez – violetă, cărnoasă, cu aromă fructată și ușor afumată.
- Urmează Amfissa, din zona Delfi – neagră, moale, cu gust blând și dulceag.
- Francezii au Niçoise, parfumată, cu note ierboase, folosită în salata omonimă sau în tapenade.
- Sicilienii au Castelvetrano, verde, untos, considerată „cea mai gustoasă măslină din lume”.
- Iar spaniolii se laudă cu Manzanilla, mică, rotundă, cu aromă de migdală și adesea umplută cu ardei pimiento.
Mai mult decât gust
Pe lângă plăcerea de a le mânca, măslinele sunt și un medicament al naturii.
Sunt bogate în grăsimi mononesaturate - bune pentru inimă, conțin antioxidanți, fier, cupru, calciu și vitamina E.
Se spune că ajută la prevenirea osteoporozei, diabetului de tip 2 și bolilor cardiovasculare.
Iar dacă vrei o informație fină: măslinele verzi au mai mulți compuși fenolici (antioxidanți) decât cele negre – dar ambele sunt o alegere excelentă.
Așa cum spun grecii, „όποιος φυτεύει ελιές, φυτεύει ζωή” – „cel care plantează măslini, plantează viață.”
Fie că le alegi pentru gust, pentru sănătate sau pentru bucuria unei mese simple, măslinele rămân una dintre cele mai pure legături dintre om și pământul mediteranean.
Cămara Grecească – Cel mai bun și mai grecesc din România.
Într-o lume în care gustul adevărat se pierde tot mai ușor, Cămara Grecească rămâne un loc unde autenticitatea nu e negociabilă.
De la măslinele Kalamon, intense și catifelate, la Stafidates, uscate natural sub soarele Cretei, fiecare produs spune povestea unei tradiții care nu a făcut niciodată rabat la calitate.
Nu promitem doar „gustul Greciei”, ci chiar Grecia însăși, în cea mai pură formă a ei.
Poate tocmai de aceea, azi, cele mai bune măsline grecești din România se găsesc acolo unde simplitatea are încă valoare: la Cămara Grecească.
